This post is also available in: Engleză

Geanina (stânga) vorbind despre ultima delegație cu colega ei.

 

La Continental, zilele trec pe repede-înainte. Mereu se-ntâmplă lucruri, se nasc idei și cresc proiecte, în anotimpurile transformării, în pas cu lumea asta, ce nu stă locului vreo clipă. Dar undeva, între cafeaua din cantină și delegațiile în locuri cu nume greu de pronunțat, rămâne zona de confort. O zonă pe care unii dintre colegii noștri au ales să și-o redefinească, urmând cariere ce deseori șterg granițele hărților pe care le parcurg prin delegații.

La o cafea în cantină, în zona mea de confort, mi-au spus povești călătorești colegii din Departamentul de Control al Calității la Furnizori, care-și petrec cea mai mare parte din activitate în fabricile furnizorilor noștri din toată lumea. Cosmina Cârstea și Estera Ioana fac parte din comunitatea Continental de 7, respectiv 3 ani, în care au spart barierele culturale, călătorind în medie câte 70 zile pe an din totalul celor lucrătoare.

Le este “acasă” Europa-ntreagă, pe care au bătătorit-o-n dese drumuri impuse de proiectele noastre, traversând o puzderie de aeroporturi și trăind interculturalitatea “în direct.” E efervescent acest schimb, din care câștiguri sunt de ambele părți. Zâmbind, Estera îmi povestește că e gata în orice moment de o nouă deplasare: “am mereu un troler si câteva ținute business gata împachetate, pentru că deseori necesitatea de a pleca apare din scurt.”  Sigur că nu-i ușor să lași totul baltă acasă și să bați drumurile dar “răsplata vine negreșit prin reușitele proiectelor care ne pun pe drumuri. Și prin croasantele franțuzești înfulecate din mers, încălțămintea italienească sau târgurile de Crăciun traversate pe fugă. Ca să nu mai vorbim de berea artizanală cehă pe care, după ce am încercat-o, am sunat acasă să mă laud că am băut bere de 13 oC. Era, desigur, vorbea de rating, nu de volumul de alcool, dar m-am lămurit mai târziu.”

Cosmina râde de-a binelea evocând prima delegație în China. A devenit specialistă când vine vorba de aeronave și declară că nu-i e totuna dacă zboară cu un Boeing, un Airbus sau cu un avion cu elice. Își amintește cu drag de delegația în Nanjing (China), unde a fost la dietă vegetariană drastică, de teamă să nu se-nfrupte nici din greșeală din preparatele chinezești cu insecte, cu atât mai mult cu cât suferă de entomofobie (frica de insecte). Nici vorbă să fi degustat așa delicatese, însă își amintește cu plăcere contactul cu celelalte aspecte ale culturii chinezești. Diferențele culturale i-au incitat curiozitatea. Disciplina, rigurozitatea și sârguința oamenilor, însă, au impresionat-o cel mai mult. „Deși nu ai timp de vizitat locuri, ai de învățat din noutatea fiecărui contact cultural” afirmă Cosmina, grăbită spre sala de ședințe. Mâine se-ndreaptă spre Franța și are de completat bagajul care stă veșnic la ușă – după atâtea călătorii, mă-ntreb cu voce tare dacă știe trucuri, gândindu-mă la George Clooney în filmul Up In The Air. “Călătoritul nu mi-a dat vreun obicei anume dar recunosc că atunci când cumpăr cosmetice, verific inconștient cantitațile – să văd, sunt sau nu de luat în avion? Aa! Și bineînțeles, diurna mea se duce mai mereu pe dulciuri și suveniruri.”

Razvan pe plajă, în Tunisia.

Vorbind despre confort, Răzvan Man zâmbește nostalgic, amintindu-și de delegația în Tunisia din 2015. E parte din echipa de Control al Calității la Furnizor de 5 ani, în care nu a dus lipsă de provocări și asta-i place tare mult. În capitala tunisiană, în vara lui 2015 a avut loc atacul de la Muzeul de Istorie, în urma căruia Răzvan ar fi trebuit să călătorească pentru un audit de proces la unul din furnizorii noștri. “Aveam varianta de a refuza vizita dar, după câteva discuții cu ceilalți membri implicați în audit, am decis să merg. Mai ales că, după un atac, securitatea este sporită, deci e cel mai sigur moment cănd ai putea să pleci” povestește Răzvan. A fost escortat în permanență și i s-a explicat ferm că nu-i sunt permise plimbările în afara hotelului, neînsoțit. S-a conformat, așa încât a reușit să se-ntoarcă teafăr. Patru săptămâni mai tărziu e stupefiat de vestea unui nou atac, de această dată la câteva străzi distanță de hotelul în care fusese cazat. Întrebat de ce acceptă să călătorească în condiții de securitate instabilă, răspunde senin că “riscul este, totuși, mic și nu vreau să pierd oportunitați în proiectele mele, pe principiul drobului de sare.”

La Continental, „acasă” capătă o altă semnificație pentru cei care-și petrec o bună parte din timp păcălind cu abilitate teama de necunoscut la schimbul unor experiențe ce mențin spiritul treaz și simțurile „antrenate”. Întrebând despre eventuale neplăceri în tot acest stil de viață, Estera îmi povestește cât e de interesant să faci asta aici și trece peste orice observații pe care credeam că le va aduce în discuție:  “E dinamic. Și interesant. Și nu te plictisești deloc. Înveți încontinuu și cunoști oameni noi mereu, cu gap-uri sau cu valorile care vin la pachet.”

2 thoughts on “O viață bine călătorită

  1. Ma bucur tare ca în sfârșit ați publicat un articol și despre echipa de SQM! Chiar dacă am încercat mereu sa facă vizibila echipa și oamenii ei, cumva cineva a pierdut asta din vedere. Dar finally! Mai erau multe de spus, mulți colegi care au sacrificat multe în viata ca să își poată face jobul! Va respect și va trimit calde îmbrățișări! Bafta! Fiți uniți și ajutați-mă mereu, cum v-am învățat! Mi-e dor de voi!

  2. Hello, Cristian! Suntem tare bucurosi ca ne-ai scris si primim bucurosi toate indemnurile tale! Iti transmit cele mai calde imbratisari din partea colegilor si salutari de la dr. Zirbs!

Lasă un răspuns la Geanina Ambrus Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *